/BARAJE
BARAJE 2017-04-11T12:03:11+00:00

Istoricul construcțiilor de baraje în România

Date istorice asupra evoluției construcției de baraje din România

Vestigii și mărturii ale utilizării de baraje pentru scopuri industriale (ex. sfărâmarea minereului cu conținut de aur și separarea aurului pur prin spălare a aurului) și de alimentare cu apă, există în țară noastră încă din epoca română și chiar de mai înainte. Pe amplasamentul acelor acumulări inițiale numite și „tauri” au fost construite, folosind tehnici mai avansate, noi acumulări mai solide în secolele 18 – 19 dintre care unele sunt și astăzi în funcțiune.

La începutul secolului 20, ca urmare a creșterii rapide a cererii de energie în România, au fost puse în funcțiune între 1901 – 1918, 38 de amenajări hidroelectrice care împreună cu facilitățile existente anterior și extinse în această perioadă au însumat 21.000 Kw și o putere instalată de 75 GWh/an mediu. Majoritatea acestor centrale hidroelectrice erau de tipul  baraje de derivație cu căderi între 3 – 10 m și capacitați instalate reduse.

Pentru a realiza câteva acumulări pentru aceste centrale electrice au fost construite baraje de greutate din zidărie de piatră sau beton cu înălțimi cuprinse în intervalul 13 – 27m (Sadu II, Cugir, Rașca Mica și Valiug). La sfârșitul primului război mondial capacitatea instalata a centralelor hidroelectrice constituia 20% din total.

Între 1919 – 1940 procentajul de energie produs de centralele hidroelectrice a scăzut datorită extinderii aportului centralelor termoelectrice. Totuși și în această perioadă au fost construite 8 centrale hidroelectrice cu baraje. Dintre acestea, cea mai importantă din România la acea vreme centrala hidroelectrica de la Dobrești construită în 1930 pentru alimentarea cu energie electrică a capitalei. Tot din aceasta perioada datează sistemul hidrotehnic compus din 6 acumulări pentru regularizarea debitelor pe râul Colentina și asanarea parții de nord a Bucureștiului.

Către sfârșitul deceniului 5 a fost lansat în cadrul Institutului de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) un amplu program de studiu și cercetare privind posibilitățile de dezvoltare a resurselor hidroenergetice ale țării. Coordonatorii acestui program au fost străluciții profesori Dorin Pavel și Cristea Mateescu, care pot fi considerați fondatori ai școlii romanești de hidrotehnică.

Primul baraj important construit în a doua jumătate a secolului XX a fost barajul Gozna pe râul Bârzava. Barajul executat din anrocamente cu masca amonte din oțel cu adaos de cupru groasa de 8 – 10 mm are o înălțime de 47 m si asigură stocarea unui volum de 11,5 milioane  mc.

În 1961 a fost încheiata construcția barajului Izvorul Muntelui, un baraj de greutate de 127 m care realizează o acumulare de 1230 milioane mc. Barajul se numără și astăzi printre primele 10 de acest tip din Europa.

În 1963 a fost pus în funcțiune barajul Secu pe Bârzava, primul baraj cu contraforți realizat în țara noastră. În această perioadă s-a afirmat Profesorul Radu Prișcu, un remarcabil continuator al maeștrilor săi Dorin Pavel și Cristea Mateescu, care a participat la proiectarea barajelor Negovanu, Secu, Vidraru, Paltinu, Poiana Uzului s.a.. Toți cei trei mari profesori s-au aflat la un moment dat printre conducătorii CROMB fie ca președinte, vicepreședinte  sau secretar.

Anul 1966 a fost un an foarte important in istoria hidrotehnicii romanești deoarece în acest an au fost terminate acumulările de pe sectorul aval al Bistriței și centrala hidroelectrica Argeș.

Perioada 1970 – 1989 poate fi considerată ca fiind cea mai înfloritoare din istoria construcției de baraje din România. În această perioadă au fost proiectate și executate peste 75% din totalul barajelor în funcțiune astăzi în România inclusiv sistemele hidroenergetice și de navigație de la Porțile de Fier.

După 1989, în contextul noilor realități socio-economice, ritmul construcției de baraje s-a diminuat drastic, în special datorită lipsei de fonduri, accentul începând să fie pus pe lucrările de reabilitare și de punere în siguranță.

Siguranța barajelor

  1. Cadrul legislativ:

Dezvoltarea cerințelor de apă pentru folosințevalorificarea potențialului hidroenergetic și necesitățile de atenuare a debitelor maxime pe râuri au impus execuția pe teritoriul României a peste 2.000 de baraje cu lacurile de acumulare aferente, din care 245 baraje se încadrează în categoria barajelor mari (H>15 m; V>1 mil. mc. și alte criterii), conform definiției adoptate de Comisia Internațională a Marilor Baraje – ICOLD.

După perioade de exploatare de 30 – 50 ani, unele chiar de peste 50 ani, în contextul dezvoltării social-economice a zonelor aflate în aval de baraje, al pagubelor potențiale pe care le pot avea producerea unor accidente la baraje, s-a luat hotărârea adoptării unor reglementări moderne pentru realizarea exploatării și urmării comportării lucrărilor hidrotehnice în condiții de siguranță constructivă pe perioada de existență și ulterior acesteia, materializată prin aprobarea unor acte normative adecvate.

În domeniul siguranței barajelor, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 244/2000 privind siguranța barajeloraprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 466/2001 și a Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, au fost completate în anii 2002 – 2003, prin emiterea a 12 acte normative. Actele normative, având denumirea de NTLH (Norme Tehnice pentru Lucrări Hidrotehnice), au fost aprobate prin ordine ale autorității centrale în domeniul mediului și gospodăririi apelor, dintre care două normative au fost aprobate prin ordine comune cu autoritatea publică centrală în domeniul lucrărilor publice și amenajării teritoriului.

Constatarea unor situații critice din punct de vedere al siguranței și exploatării la unele acumulări de importanță normală și redusă, manifestate la viiturile care au avut loc în ultimii ani, culminând cu evenimentele hidro-meteorologice extraordinare și consecințele acestora din anul 2005, au condus la adoptarea unei reglementări noi, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2005, privind exploatarea în siguranță a acumulărilor cu folosință piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile de importanță C și D, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 13/2006, urmată de NTLH – 025.

În sensul OUG nr. 244/2000 privind siguranța barajelor, cu modificările și completările ulterioare, prin noțiunea de baraj se înțelege: „orice lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este capabilă să asigure acumularea permanentă sau nepermanentă de apă, de deșeuri industriale lichide sau solide depuse prin metode hidraulice (din industria chimică, industria energetică și iazurile de decantare din industria minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conținutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic și/sau natural.”. Noțiunea de baraj cuprinde totalitatea elementelor constructive realizate, inclusiv construcțiile și instalațiile-anexă aferente acestuia, precum și cele naturale, terenul de fundație și versanții care asigură acumularea, reprezentând cuveta lacului de acumulare, pentru trei tipuri de baraje:

1) barajele și digurile pentru retenții permanente sau nepermanente de apă, 

2) barajele și digurile care realizează depozite de deșeuri industriale

 3) lucrările hidrotehnice speciale – LHS.

Normele Tehnice pentru Lucrări Hidrotehnice  – NTLH:

1.1. “Metodologia privind stabilirea categoriei de importanță a barajelor NTLH – 021/2002” se bazează pe cuantificarea componentelor riscului și a riscului final asociat barajelor și depozitelor de deșeuri industriale, care se încadrează în 4 categorii de importanță (A – baraj de importanță excepțională, B – baraj de importanță deosebită, C – baraj de importanță normală și D – baraj de importanță redusă.

1.2. “Metodologia privind evaluarea stării de siguranță în exploatare a barajelor și lacurilor de acumulare – NTLH – 022/2002”stabileşte că evaluarea constituie o verificare a stării tehnice, precum și a condițiilor de exploatare, urmărind modul de îndeplinire a exigentelor prevăzute de reglementările în vigoare și de practica inginerească din domeniu. Evaluarea siguranței o realizează, în condițiile prevăzute de metodologie, experții tehnici certificați/avizați de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. Documentațiile de evaluare a siguranței în exploatare a barajelor A și B sunt transmise la minister iar cele pentru C și D la unitățile teritoriale ale A.N. “Apele Romane”.

1.3. “Metodologia privind evaluarea stării de siguranță în exploatare a barajelor și digurilor care realizează depozite de deșeuri industriale – NTLH – 023/2002” are prevederi specifice domeniului în care se încadrează aceste baraje.

1.4.  Regulamentul privind organizarea și certificarea corpului de experți pentru evaluarea stării de siguranță în exploatare a barajelor încadrate în categoriile de importanță A și B – NTLH – 014/2002” și

1.5. “Procedura de avizare a specialiștilor pentru evaluarea stării de siguranță în exploatare a barajelor încadrate în categoriile de importanță C şi D – NTLH – 015/2002”, precizează modul de organizare a corpurilor de experți pentru evaluarea stării de siguranță în exploatare a barajelor.

La data de 21 mai 2007 sunt certificați/avizați 109 experți, din care 42 sunt experți certificați pentru cele trei corpuri organizate conform NTLH – 014/2002 aferente evaluării siguranței barajelor din categoriile de importanță A și B și sunt avizați 67 experți pentru cele trei corpuri organizate conform NTLH – 015/2002, aferente evaluării siguranței barajelor din categoriile de importanță  C și D, respectiv:

  • 64 experți pentru baraje și lacuri de acumulare(din care 24 pt. barajele A și B);
  • 21 experți pentru depozite de deșeuri industriale(din care 9 pt. barajele A și B);
  • 24 experți pentru lucrări hidrotehnice speciale(din care 9 pt. barajele A și B).

1.6. “Regulamentul privind certificarea personalului de conducere și coordonare a activității de urmărire a comportării în timp a barajelor – NTLH – 031/2002”, prevede procedura specifică acestei activități. La nivelul lunii mai 2007, erau certificați 149 de specialiști, din care 97 la Administrația Națională “Apele Române” și 21 la S.C. “Hidroelectrica” S.A., restul fiind la alte unități care administrează baraje.

1.7. “Procedura de emitere a acordului și autorizației de funcționare în condiții de siguranță a barajelor – NTLH – 032/2002” stabilește conținutul documentațiilor tehnice, documentele necesare, condițiile de obținere a acordului și autorizației de funcționare în siguranță a barajelor, competențele de emitere a acestor acte, precum și modalitatea de stabilire a termenelor și programelor anuale referitoare la obținerea autorizațiilor. Acordul de funcționare în siguranță este obligatoriu pentru obținerea autorizației de construcție la proiectele barajelor noi sau în cazul intervențiilor constructive care modifică parametrii de bază ai barajelor existente, iar autorizația de funcționare în siguranță este obligatorie pentru barajele aflate în exploatare sau în fază provizorie de punere în exploatare, fiind obligatorie pentru obținerea autorizațiilor de gospodărire a apelor și de protecție a mediului.

1.8. “Procedura de trecere în conservare, post utilizare sau abandonare a barajelor – NTLH – 033/2002” stabilește obligațiile deținătorului și/sau administratorului barajului în cazul trecerii în conservare, post utilizării sau abandonării unor baraje.

1.9. “Procedura și competențele de efectuare a controlului privind siguranța în exploatare a barajelor – NTLH – 034/2002”prevede obiectivele controlului, fișa pentru inspecția în teren a barajului, unitățile și personalul cu competențe de control, raportarea rezultatelor controlului și aplicarea măsurilor stabilite.

1.10. “Conținutului fișei de evidență a barajelor – NTLH – 035/2002”. Normativul stabilește conținutul fișelor de evidență pentru baraje, care sunt diferențiate în două categorii: “Fișă de evidență a barajelor și digurilor care realizează retenții permanente sau nepermanente de apă” și “Fișă de evidență a barajelor și digurilor care realizează depozite de deșeuri industriale”.

1.11. “Procedura de declarare publică a caracteristicilor generale, a categoriei de importanță și a gradului de risc asociat barajelor – NTLH – 036/2002”, precizează că deținătorii sau administratorii de baraje cu orice titlu, transmit la Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile o comunicare cu semnătura și parafa conducătorului unității care deține barajul, în care se va comunica documentul prin care comisia de urmărire în timp a barajelor, proprie sau la care este afiliată unitatea, a avizat încadrarea în categoria de importanță a barajului respectiv. Comunicarea va fi însoțită de fișa de evidență a barajului conform NTLH – 035. Se precizează, de asemenea, procedura de declarare publică a listei cu caracteristicile generale, a categoriei de importanță și a gradului de risc asociat barajelor, precum și a listei barajelor cu risc sporit.

Listele cu declararea publică a caracteristicilor generale, a categoriei de importanță și a gradului de risc asociat barajelor, incluse în Registrul Național al Barajelor din România – REBAR, totalizează la nivelul anului 2007, 2.617 baraje inventariate, din care 2.087 baraje pentru retenții de apă, 231 depozite de deșeuri industriale și 299 lucrări hidrotehnice speciale. Din total, 372 baraje sunt încadrate în categoriile de importanță A și B și sunt în competența de reglementare a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, iar2.245 baraje sunt încadrate în categoriile de importanță C și D, fiind în competența de reglementare a Administrației Naționale “Apele Române”. Din punct de vedere al deținătorilor, cvasitotalitatea barajelor mari sunt în administrarea a două mari unități: 309 baraje la A.N. “Apele Române” și 107 la S.C. “Hidroelectrica” S.A. .

1.12. “Instrucțiunile de organizare și funcționare a comisiilor de avizare a documentațiilor de evaluare a stării de siguranță în exploatare a barajelor – NTLH – 040/2003” stabilesc procedura de avizare. Conform acestui normativ Comisia centrală de avizare a documentațiilor de evaluare a siguranței barajelor din categoriile de importanță A și B, care funcționează la nivelul ministerului, a avizat favorabil, din anul 2003 și până în prezent, 120 documentații de expertiză aferente barajelor existente pentru retenții de apă (din numărul total existent de 183 baraje – 66%), 24 pentru depozite existente de deșeuri industriale cu depunere prin metode hidraulice (10% din totalul de 231 depozite) și 12 pentru baraje noi sau la care se prevăd lucrări de reabilitare cu modificarea caracteristicilor tehnice. De asemenea, în cele 4 comisii teritoriale organizate de ANAR s-au avizat și s-au emis acorduri și autorizații de funcționare în siguranță pentru 389 baraje din categoriile de importanță C și D, din care 331 baraje de retenție, 46 depozite și 12 LHS.

1.13. “Procedura de atestare a personalului de exploatare calificat al micilor acumulări cu folosință piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile C si D – NTLH – 025” a fost emisă conform prevederilor OUG nr. 138/2005. Atestarea personalului de exploatare al micilor acumulări se realizează de către Comisiile de atestare care funcționează pe lângă Administrația Națională “Apele Române”, la nivelul Direcțiilor de ape organizate pe bazine hidrografice, până în prezent fiind atestate circa 250 persoane.

Comisia Națională pentru Siguranța Barajelor și Lucrărilor Hidrotehnice – CONSIB, este un organism consultativ ce funcționează pe lângă Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile constituită în scopul coordonării, îndrumării  și urmăririi activității de supraveghere a barajelor, a lacurilor de acumulare și a altor construcții hidrotehnice, în vederea exploatării în siguranță a acestora. CONSIB are în componența sa 50 de membri, reprezentanți ai celor 30 de unități interesate, respectiv ministere, societăți comerciale de profil, instituții de învățământ superior, agenți economici și instituții publice, nominalizați de autoritățile respective.

Blowjob