//Ziua Mondiala a Apei 2018 – Raspunsul este in natura. Natura pentru apa

Ziua Mondiala a Apei 2018 – Raspunsul este in natura. Natura pentru apa

În data de 22 martie 2018 se celebrează cea de-a 25-a aniversare a Zilei Mondiale a Apei, ediția din acest an având ca motto Răspunsul este în natură. Natură pentru apă. În 1992, la Rio de Janeiro, în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare s-a propus desemnarea unei zile internaţionale a apei, iar Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a răspuns la această recomandare prin stabilirea zilei de 22 martie 1993 ca fiind prima Zi Mondială a Apei. Scopul principal al acestei zile este acela de a aduce în atenția publicului importanța pe care o are apa în viața omenirii. Tema din acest an își dorește să promoveze soluțiile apropriate de natură ca răspuns la provocările legate de apă cu care se confruntă omenirea.

Stiați că:

  • 2,1 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă?
  • Până în 2050 populația omenirii va crește cu cca. 2 miliarde de oameni și acest lucru va conduce la o cerere de apă cu cca. 30% mai mare decât în prezent?
  • Agricultura este cel mai mare consumator de apă, cca. 70% din consumul total? Următorul consumator inportant este industria cu cca. 20% din total iar pe locul 3 este consumul domestic cu cca. 10% (din care mai puțin de 1% este reprezentat de apa potabilă)?
  • În prezent cca. 1,9 miliarde de oameni trăiesc în zone cu acces limitat la apă și că până în 2050 acest număr ar putea crește până la cca. 3 miliarde?
  • Aproximativ 1,8 miliarde de persoane folosesc surse de apă potabilă ce nu asigură protecție la contaminarea acesteia cu materii din fecale umane?
  • La nivel blobal, mai mult de 80% din apele reziduale generate de societatea umană nu sunt tratate înainte de a fi restituite râurilor?
  • Se preconizează că numărul oamenilor afectați de viituri va crește de la cca. 1,2 miliarde în prezent la cca. 1,6 miliarde până în 2050 (aproximativ 20% din populația lumii)?
  • În prezent cca. 1,8 miliarde de oameni sunt afectați de degradarea solului și deșertificare? Cel puțin 65% din zonele împădurite se află într-o stare de degradare?
  • Eroziunea solului agricol conduce la pierderea a 25 – 40 tone de sol vegetal anual, acest lucru reducând producția agricolă și abilitatea solului de a reține apă, carbon și nutrienți?

O parte din soluția pentru rezolvarea provocărilor legate de lipsa din ce în ce mai acută a apei și de calitatea din ce în ce mai precară a acesteia o reprezintă soluțiile apropriate de natură, cum ar fi: refacerea zonelor împădurite și a zonelor umede, reconectarea râurilor cu luncile inundabile, crearea de zone cu vegetație de-a lungul cursurilor de apă etc. Soluţiile bazate pe natură pot reprezenta alternative la soluţii clasice, structurale, dar şi posibilităţi de reabilitare sau extindere a unor lucrări de infrastructură în curs de îmbătrânire sau degradare. Așa numita “infrastructură verde” poate să aducă, singură sau combinată cu elemente clasice inginereşti, beneficii echivalente celor create de “infrastructura gri”, convenţională, dar cu mult mai puţine efecte negative asupra mediului.

Soluţiile bazate pe natură pot genera beneficii dincolo de cele directe, care privesc managementul apelor. De exemplu, zonele umede folosite pentru epurarea apelor reziduale pot furniza biomasa din care se poate produce energie electrică şi termică, pot îmbunătăţi biodiversitatea sau pot crea sau extinde suprafeţele destinate agrementului, cu posibilitatea dezvoltării economiei orizontale, dacă ne gândim numai la crearea de noi locuri de muncă.

În condiţiile ţării noastre, o abordare echilibrată, de simbioză între cele două sisteme de infrastructură este corectă din punct de vedere ingineresc şi din punct de vedere al principiilor dezvoltării durabile.

Cum ar arăta o astfel de simbioză? Cel mai simplu este să plecăm de la circuitul apei în natură:

  • La începutul ciclului (în zona de izvorâre sau acolo unde cad precipitaţii) este de preferat ca întrega zonă să fie una cât mai naturală, cu arii împădurite, cu o calitate cât mai bună a solului.
  • În continuare, lacurile de acumulare artificiale vor face posibilă furnizarea apei pentru irigaţii, producerea de energie electrică, alimentarea cu apă a populaţiei, prin regularizarea regimului de curgere adeseori puternic variabil al cursului de apă.
  • Zonele umede trebuie protejate pentru că ele ajută la filtrarea şi purificarea apelor precum şi la creşterea biodiversităţii, iar apele derivate pot regenera apele subterane sau pot apăra zonele aval în cazul unor viituri.
  • Construirea de structuri pentru tratarea apelor conduce atât la alimentarea populației cu apă de bună calitate cât și la restituirea apelor uzate în bune condiții astfel încât populația din aval şi mediul să nu fie afectate.
  • Lucrări inginereşti de apărare împotriva inundaţiilor, combinate cu zone de acumulare/stocare a unor volume de apă excedentare vor putea realiza controlul viiturilor, reduce riscul dezastrelor, cu favorizarea reluării proceselor asociate circuitului apei în natură.

După cum se poate observa, cea mai bună soluție pentru un management sustenabil al apei o reprezintă o simbioză, o interconectare a “infrastructurii verzi” cu “infrastructura gri”. Ziua Mondială a Apei este, pentru Comitetul Naţional Român al Marilor Baraje, un bun prilej de a readuce în atenţia opiniei publice din România problemele legate de necesitatea protejării resurselor de apă şi de un management sustenabil al apei.

Agenda evenimentului poate fi accesată de aici.

Bibliografie:

  • http://worldwaterday.org/app/uploads/2018/02/fact_sheet_WWD2017_EN_2.pdf
By |2018-03-21T10:38:20+00:00March 19th, 2018|Categories: Uncategorized|Tags: |0 Comments

About the Author:

Leave A Comment